Nu are rost să îţi faci "sânge rău" întrebându-te
mereu dacă nu cumva ceilalţi au înţeles greşit ceea ce ai spus sau ai făcut,
dacă s-au simţit dezamăgiţi sau ofensaţi cu toate că nu ai avut această intenţie,
putând interpreta într-un mod greşit o faptă de-a ta ca mai apoi să se distanţeze
de tine, şi ştii de ce? Deoarece ei văd doar exteriorul, înţeleg totul într-un
mod subiectiv şi nu toţi vor să vadă adevărul, să se pună în locul tău şi să te
înţeleagă, ci doar interpretează astfel încât să te bârfească, să-ţi caute
"nod în papură". Pe un om nu poţi să îl cunoşti niciodată îndeajuns,
dar petrecând mai mult timp împreună, poţi să-l înţelegi şi să ştii dacă este o
persoană bună şi sinceră sau nu. Dacă tu ştii că nu eşti ipocrit, o persoană
falsă sau egoistă, nu prea ar trebui să conteze prejudecăţile sau judecăţile
celorlalţi.
Tu singur ştii ce ai în suflet, tu
singur îţi cunoşti principiile, tu singur iei decizii şi acţionezi şi tot tu
vei fi cel care vei plăti şi învăţa din greşelile tale. Părerea celorlalţi nu
contează dacă vrei să ai un suflet împăcat, să poţi dormi liniştit, să poţi zâmbi
dimineaţa, să poţi privi în ochi pe oricine, să ai încredere şi stimă de sine. Acele
păreri sau bârfe nu ar trebui lăsate să te afecteze, cei care îţi doresc binele
te vor apăra şi te vor iubi pentru ceea ce eşti, iar sfaturile lor mereu vor fi
cu bună intenţie şi constructive.
Fiecare dintre noi are o valoare nepreţuită, dacă alţii nu
o văd, înseamnă că probabil nu trebuie să facă parte din drumul vieţii tale.
Fii
mereu tu însuţi! Eşti frumos, ai calităţi şi talente dăruite de Dumnezeu care
te pot ajuta în viaţă pentru a reuşi, pentru a deveni un om frumos. Da, cu toţii
avem şi defecte mici şi mari căci oamenii nu sunt perfecţi, dar nu uita că un
om frumos este acela care îşi pune în valoare calităţile şi încearcă mereu să
fie cea mai bună versiune a sa! Tot un om frumos nu îi judecă pe ceilalţi în
funcţie de defecte sau de momentele în care greşesc, de fapt nu judecă pe
nimeni, ci încearcă să îi înţeleagă şi să îi ajute, văzând mereu partea bună
din ei. Cum ar fi oare lumea dacă oamenii ar încerca să aibă de cele mai multe ori ochi limpezi şi sinceri,
vorbe blânde şi un suflet lipsit de invidie, mândrie şi egoism ?
Am
învăţat că deşi noi hotărâm cum ne comportăm şi ne formăm principii după ce
devenim adulţi, este important ca deciziile luate să nu-i facă să sufere pe cei
dragi, pe familie, pe cei apropiaţi, deoarece ei vor fi mereu acolo când vom
trece prin momente grele, îndoielnice şi prin această dovadă de răbdare ei nu merită să îi întristăm. Viaţa este un dar de la Dumnezeu,
trebuie să o preţuim şi nu să ne batem joc de ea sau de sufletul nostru.
