Doar să ţinem ochii larg deschişi...

Aţi păţit vreodată să fiţi prea obosiţi, orele de somn să nu fi fost îndeajunse, o zi în care să fiţi tot pe drumuri schimbând mijloacele de transport, să nu mai aveţi răbdare, să doriţi să ajungeţi cât mai repede acasă şi să vă odiniţi la căldură? De curând am avut şi eu o astfel de zi, cu siguranţă nu singura de până acum, dar ceva a fost diferit, ceva m-a determinat să o privesc într-un mod diferit. Pentru cei curioşi, aş vrea să povestesc aici pe scurt pentru a-mi clarifica afirmaţia.

Eram obosită şi sătulă să văd chipuri posomorâte, jignitoare, care judecă pe alţii fără a-i cunoaşte şi să le arunce o privire dezaprobatoare şi de superioritate. Cu siguranţă şi eu am obiceiuri de acestea în unele momente fără să realizez şi nu mă cred mai importantă sau în măsură să îi judec. Dar vreau să spun că toate acestea mă făceau mai deprimată, mai nervoasă, mai nerăbdătoare şi vroiam doar să ajung acasă şi să mă odihnesc. Şi mergând, dintr-o dată am văzut pe stradă doi adulţi, probabil prieteni, care împărţeau nişte sendvişuri cât aşteptau tramvaiul, mai încolo o doamnă singură care avea un zâmbet larg şi care transmitea fericire doar uitându-mă la ea... Poate părea banal la prima privire, dar aceste persoane m-au făcut să mă gândesc pentru câteva secunde că de ce sunt eu posomorâtă, de ce sunt nervoasă când alţii pot zâmbi? Nu am muncit eu mai mult decât ei, nu mi-e mie mai frig decât lor...

Am realizat că totul depinde de atitudea mea faţă de tot ce mă înconjoară, faţă de situaţiile în care sunt pusă. Noi alegem dacă să trecem zâmbind chiar şi printr-un eşec sau să fim "plouaţi" chiar dacă e o zi însorită şi fără ploaie. În orice moment viaţa ni se poate schimba, modul de a percepe lumea ni se poate schimba, noi înşine putem învăţa oricând de la ceilalţi câte o lecţie. Doar să ţinem ochii larg deschişi...

Nu degeaba se spune să nu încetăm să zâmbim, căci nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul nostru. Sau, am mai citit undeva, dacă ai o zi grea, nu uita: altcineva poate trăi şi mai greu, în lipsuri, fără casă, copii bolnavi, părinţi neputincioşi ş.a.m.d. Să preţuim fiecare zi din viaţa noastră, fiecare moment, să nu avem regrete şi să luăm deciziile cu mintea şi sufletul şi nicidecum separat.

Nu poţi fii fericit până nu ajungi să fii fericit cu tine însuţi.

Nu poţi fii fericit până în momentul în care ajungi să fii fericit cu tine însuţi, să te accepți. Creează-ţi un echilibru interior, renunţă în a te judeca prea aspru şi acceptă-ţi toate defectele, dacă tu nu încerci să te înţelegi nimeni altcineva nu poate. Ştiai că poti pune defectele în umbră dacă îţi pui în valoare adevărătele calităţi? Cu toţii avem momente penibile, în care ne-am făcut mai mult sau mai puţin de râs, contează că am învăţat şi că acum suntem mai buni în a vorbi în public, sau la un sport anume, să comunicăm cu ceilalţi, să ne descurcăm în societate etc. Nu te stresa din cauza părerilor, bârfelor, jignirilor deoarece nimeni nu e perfect, doar alţii se cred astfel, dar îi domină şi îi distrug mândria. Să nu crezi că ei ştiu ce înseamnă un suflet liniştit sau adevărata frumuseţe a unui om, deoarece înăuntrul lor există numeroase bătălii cu ceilalţi provocate de invidie şi de dorinţa de a ieşi mereu în evidenţă.

Nimeni nu e perfect nici fizic şi nici moral. Omul trebuie mereu să încerce să fie mai frumos sufleteşte decât în ziua precedentă, deoarece astfel poate să se bucure de fiecare clipă, să evolueze ca şi caracter, să nu fie învins de disperare sau teamă, să fie puternic şi plin de speranţă. Dacă ai complexe legate de fizic acestea poate există doar în mintea ta. Spun acestea pentru că nu eşti singurul/a cu astfel de probleme. Bucură-te că eşti sănatos, poţi merge, vorbi, mânca, să practici hobby-urile preferate, toate realizându-le de unul singur. Perseverenţa celor care nu pot face toate acestea fără ajutor special ar putea să îţi dea curaj. Câteva kilograme în plus sau în minus se pot remedia, există multe metode în ziua de azi, simte-te bine în pielea ta şi vei vedea că orice clipă merită trăită din plin. Nu te închide în tine, începe să te respecţi chiar tu şi astfel, privind viaţa prin alţi ochi, vei vedea că şi alţii te respectă şi vei putea găsi adevăraţi prieteni. Ceea ce eşti ca şi persoană contează cu adevărat, omul cu caracter frumos poate să îşi construiască o minunată viaţă.

Nu exteriorul contează, pe acesta îşi pune amprentele timpul nemilos în faţa căruia cu toţii suntem egali. Ochii frumoşi, adevăratul zâmbet fermecător nu depinde de culoare, formă sau altele, ci de frumuseţea şi fericirea din interior care se revarsă pe propriul chip. Cred că tuturor ni s-a vorbit despre bunele maniere, despre moralitate şi bunătate începând de mici copii, de aceea să încercăm pe cât posibil să nu ne lăsăm doborâţi de orgoliu, invidie, bârfă, mândrie, deoarece ne vor distruge liniştea, încrederea de sine, bucuria de a ajuta fără a judeca pe celălalt, fără a-l batjocori, fără a privi la defecte. Privind la partea negativă din lume ai putea crede că frumosul nu mai contează sau că nu mai există. Greşit! Nu ai privit îndeajuns: există bunătate doar că aceasta nu atrage atenţia orgolioşilor sau a celor care bârfesc şi se mândresc, există modestie, suflete blânde, există bătrâni înţelepţi care ne pot da adevărate lecţii de viaţă. În fiecare din noi trăieşte frumosul, dar acesta evoluează în funcţie de alegerile proprii, noi alegem ce vedem: lumina sau întunericul atât în oameni, cât şi în situaţii. Noi înşine suntem responsabili de ceea ce şi cum trăim.

Fii demn, cu suflet bun şi blând, înţelept, răbdător, iertător, încrezător, curajos!

Geantă din hârtie

        Aţi auzit de genţile din hârtie? Da, hârtie. Ploaia şi apa nu le vor pătrunde, datorită scociului care înveleşte hârtia.

        Materiale necesare :

-         multă hârtie sau reviste

-         pix

-         riglă

-         foarfecă

-         bandă adezivă transparentă

-         ac de cusut cu ,,ureche” mai mare

-         fermoar

-         gută 0,40 mm (aţă de pescuit)

  Aici găsiţi un video cu toate detaliile. Durează câtva timp confecţionarea, dar merită! J

  Puteţi să vă confecţionati un plic fără să aveţi nevoie să coaseţi. Click aici pentru tutorial.

  Ce părere aveţi de geanta mea? J

 

 

Galeria mea de artă

         Creaţii proprii sau preluate din emisiuni tv sau de pe internet:

Desene confecţionate din staniol colorat

Tablou cu petale presate

 Pinguin confecţionat din două sticle de plastic, pictat cu tempera

 Crocodil din sticlă de plastic, coadă de hârtie, învelit în bucăţi mici de hârtie înmoiate cu aracet şi apă, pictat cu tempera (inspirat din emisiune tv pentru copii)

  

 Geantă de hârtie, interior de material cu fermoar

   

E atât de greu să fim răbdători?

De ce uneori dorim să pretindem că avem nasul mai lung decât al altcuiva şi că suntem mai vrednici? Urăsc momentele în care cineva care a făcut o greşeală să îl arate cu degetul pe cel ce a greşit asemănător. Puteam zice că urăsc persoana, dar s-ar fi înţeles că şi eu mă cred mai bun ca şi cel ce a greşit. Există nişte proverbe cu lungul nasului propriu şi cu conştientizarea bârnei din ochiul propriu şi nu din cel al vecinului, deci încă din tradiţia veche populară se cunoşteau adevăratele valori morale şi spirituale. Realitatea poate fi atât de mizeră când oamenii devin murdari. Ştiu că toţi greşim, dar mai ştiu şi că avem dreptul să ne îndreptăm şi obligaţia de a nu judeca pe altul, însă e mai greu când orgoliul şi invidia intervin.

Ştiţi ce am învăţat recent: să nu mă încred în nici un om, cu toţii mă vor dezamăgi la un moment dat, intenţionat sau din greşeală, oricum ştiu că şi eu pot dezamăgi, persoanele care mă iubesc nici ele nu pot fi cu mine mereu şi fiind oameni normal că pot şi ei greşi, însă Dumnezeu e cel în care pot să mă încred mereu, El nu m-a dezamăgit niciodată încă de mică când îl rugam lucruri banale ca orice copil. Am înţeles că pentru a-mi fi ascultate rugăciunile, trebuie să îmi doresc lucruri folositoare, trebuie să încerc pe cât posibil să merit şi să mă îndrept de fiecare dată când cad şi greşesc, dar mai ales trebuie să-i iert pe cei ce mă rănesc. El este drept, corect şi cel mai important este răbdător. Nu-i pot înţelege răbdarea, căci eu când mă supăr pe cineva îmi vine în momentul acela să îmi pierd cumpătul, dar El are răbdare cu miliarde de oameni, fie că aceştia cred în El, fie că nu şi îl batjocoresc, deci aceasta consider că înseamnă iubirea infinită. Noi, oamenii, de ce nu putem încerca măcar din când în când să fim răbdători cu cei ce ne greşesc, să le înţelegem acţiunile, să ne punem în locul lor, este cumva supraomenesc? Aşteptăm mereu iertare şi înțelegere, dar de câte ori oferim şi noi acestea?

Frumosul, fericirea

O discuţie poate intriga, poate determina afirmaţii ce se contrazic sau care se completează, dar citind şi ascultând păreri se pot găsi răspunsuri potrivite. Pentru cei curioşi, aş dori să împărtăşesc aici câte ceva. După cum spune şi marele poet naţional Mihai Eminescu în ,,Glossa” sa, cunoaşterea de sine (,,nosce te ipsum”) este cea mai importantă pentru dezvoltarea noastră ca indivizi, este primul pas spre drumul corect al vieţii, pentru a ne afla în permanentă linişte şi a putea schimba la noi înşine ceea ce considerăm nepotrivit, greşit. La această afirmare pot adăuga că şi fericirea vine tot din noi înşine, depinde de ceea ce privim în ceilalţi, bunătate sau răutate; liniştea interioară provine şi din siguranţa ce ne oferă faptele proprii, din încercarea de a face ceva frumos pentru suflet în fiecare zi: să citim, să practicăm un hobby, să ajutăm pe cineva, să facem o plimbare prin natură când dorim un pic de singurătate. Este important să ne concentrăm asupra prezentului, să ne bucurăm de ceea ce primim şi de persoanele de lângă noi, dar să nu uităm să dăruim la rândul nostru bunătate, dragoste, înţelegere, răbdare, ajutor, pentru a fi pe deplin fericiţi şi liniştiţi. Fiecare om are un trecut, dar acesta devine uitare şi are rolul doar să ne ofere învăţături şi a ne forma amintiri, iar despre viitor ce s-ar putea spune, este teamă, nelinişte, nesiguranţă, de aceea este importantă clipa de faţă, modul cum ne trăim viaţa în prezent, învăţând din greşeli şi încercând mereu să fim mai buni, mai frumoşi, neştiind nicioadată momentul în care va trebui să spunem adio la tot. Noi suntem suma alegerilor noastre, sănătatea noastră este influenţată de gândurile ce ne frământă.

Da, este important să ne cunoaştem şi trecutul, vieţilor marilor personalităţi a căror valori şi principii morale, spirituale pot constitui modele de urmat, pentru a nu cădea în partea întunecată, pentru a putea să avem speranţă şi exemple concrete de ,,da, se poate”, pentru a crede în forţa binelui când greutăţile şi supărările ne împresoară, iar puterile ne părăsesc. Acest articol conţine multe idei, gânduri pe care le-am reţinut din câteva cărţi şi citate pe care le-am citit vara aceasta, printre autori se numără Irina Binder, Dan Puric, Hrisostom Filipescu şi desigur scriitori naţionali sau din literatura universală.

Frumosul este peste tot, trebuie doar să îl recunoaştem în ochii celor ce ne înconjoară, în faptele măreţe ale celor care ne-au părăsit şi mai ales înăuntrul nostru, dacă ştim să îl cultivăm!

(Fragmente aparținând lui Hrisostom Filipescu)

Carpe diem!

            Fiecare dintre noi îşi alege cum să-şi trăiască viaţa, ce persoană doreşte să devină, cum să petreacă fiecare clipă, persoanele alături de care să împărtăşească momente. Cu toţii suntem diferiţi, gândim diferit, privim viaţa într-un mod subiectiv şi acţionăm în funcţie de propriile sentimente şi principii.

Însă, să nu uităm că în cele din urmă faptele noastre rămân şi doar ele ne calculează valoarea noastră ca şi oameni. Poate într-un moment de supărare îţi vine să pui punct la tot, să rupi o prietenie, o relaţie, să doreşti să nu mai vorbeşti cu o anumită persoană niciodată, dar poate uiţi că timpul trece iar rănile pot începe să se închidă. Nu îţi urâţi viaţa cu astfel de sentimente negative, nu uita că ai doar o viaţă, cel mai înţelept ar fi să încerci să trăieşti cât mai frumos, să fii mândru şi fericit când te priveşti în oglindă. Nu cumva viaţa e prea scurtă să purtăm ranchiună, să fim trişti? Să nu uităm că toţi putem greşi. Persoanele dragi nu ne vor putea fi pentru totdeauna tovarăşi de drum în viaţă din diverse motive, iar în momentul despărţirii nu ne va părea rău pentru timpul pierdut din cauza răutăţii, egoismului, orgoliului, în loc să creăm amintiri frumoase? Să nu ne călcăm niciodată sufletul în picioare, dar nici să îl ignorăm pe cel al persoanei de lângă noi!

Carpe diem! :-)

Citate

„Prezentul să-l trăiești cu învățăturile din trecut și cu visurile din viitor.” Paulo Coelho

,,Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa: unul, de a crede că nimic nu este un miracol; al doilea, ca şi când totul este un miracol.” Albert Einstein 

„Nu frumusețea ne face să iubim, ci iubirea ne face să vedem frumusețea.” Lev Tolstoi 

O zi frumoasă tuturor!

Gânduri...

        Cine este bun cu ceilalţi, încercând mereu să facă un bine în viaţa lor, fără să-i judece, fără să-i respingă, fără să râdă de ei şi fără să aştepte ceva în schimb nu înseamnă că este luat de ,,prost”, ci pur şi simplu ştie ce înseamnă omenia, ştie că are parte de încredere în sine, de linişte interioară, sufletul nu-i este măcinat de invidie, ură, bârfă şi ştie că Dumnezeu îi va răsplăti fiecare gest, fiecare faptă. Un zâmbet nu costă nimic, nu cred că suntem atât de săraci în privinţa bunului simţ, al unui zâmbet sincer care să dăruiască încredere şi nu batjocură. Şi da se poate, de curând am citit pe internet despre un actor care în ciuda greutăţilor din viaţă sau a faimei, amărăciunea sau mândria nu l-au câştigat, ci din contră este unul dintre acei oameni frumoşi ai acestei lumi. Am dat un exemplu din străinătate, pe Keanu Reeves, dar şi în ţara noastră sunt astfel de oameni cu suflet mare, recent îmi vin în minte câţiva dintre profesorii mei pe care nu am să-i uit niciodată şi mă bucur mult că am avut de învăţat de la dumnealor şi ce înseamnă a fi om, pe lângă cunoştinţe în diverse domenii şi cultură.

,,Nu fă rău, iar el va înceta să existe.” (Lev Tolstoi)

,,Înţelepciunea vieţii e simplă: Fă ca pe unde ai trecut tu să fie mai bine decât înainte.” (Nicolae Iorga)

România, român

            Am specificat într-o altă postare, faptul că doresc să exemplific mai multe forme de artă, dar în acest articol aş dori să vorbesc despre arta ce mă înconjoară, şi anume natura şi valorile naţionale din ţara mea. Prin frumuseţea şi perfecţiunea dintre faună şi floră, prin perfecta adaptare a omului în mijlocul minunăţiilor naturale, consider că natura este o artă a creaţiunii realizată de divinitate şi rezultată din iubirea şi grija lui Dumnezeu pentru copiii Săi, natura constituie la rândul ei inspiraţia în crearea valorilor estetice ale altor opere realizate de oameni cu suflet frumos şi sincer, lipsiţi de egoism. Pot spune că şi o parte din mediul înconjurător creat de om poate fi considerat o formă de artă, cum este şi arhitectura clădirilor ce ne taie respiraţia, ce ne uimesc prin împunătoarea construcţie în ciuda anilor, secolelor în care au luat naştere.

            Revin la a vorbi despre frumuseţea din ţara mea, România. Mă simt mândru să mă numesc român şi ştiţi de ce? Datorită acestei frumoase patrii, numită şi Grădina Maicii Domnului, care posedă locuri unice în Europa şi în lume, locuri ce atestă evenimente, fapte eroice şi monumente istorice, locuri cu minunăţii naturale de nedescris ce încarcă oamenii cu energii pozitive, peisaje care imprimă unicitatea spaţiului românesc, locuri pline de spiritualitate, locuri în care tradiţia e sfântă şi respectată, eroi naţionali şi persoane care de-alungul istoriei şi-au imprimat numele în dezvoltarea acestei ţări, în întregirea ei, în păstrarea adevăratelor comori morale şi spirituale, şi nu în ultimul rând oamenii frumoşi care încă pot fi întâlniţi în ciuda ,,populării” cu modele negative.

           

            Am selecţionat citate a câtorva mari scriitori şi gânditori ai acestei ţări:

„Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.” (Mihai Eminescu)

„Ca să fii respectat, începe prin a te respecta.” (Tudor Arghezi)

„Dacă ştii ce vrei, e imposibil să nu găseşti ceea ce cauţi.” (Mihail Drumeș)

„Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate.”(Mircea Eliade)

„Viața e mai tare decât mizeriile ei.”(George Bacovia)

„Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.” (Ion Luca Caragiale)

„Iubirea nu e târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc! ” (Liviu Rebreanu)

„Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic, rămân faptele mari, care sunt nepieritoare.” (Mihail Kogălniceanu)  

„Arta este un rod al sufletului, dar sufletul este mai mult decât o artă.” (George Călinescu)

„O iubire care nu e eternă nu e nimic. Iubirea este totul sau nu este nimic.”(Camil Petrescu)

„Toate hotărârile importante trebuie să le iei singur, fără influenţa altora.”(Titu Maiorescu)

„Să nu facem răul, dar nici binele cu sila.” (Nicolae Steinhardt)

„Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.” (Arsenie Papacioc)

,,Casele memoriale sunt templele unui popor.” (Ana Blandiana)

,,Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele.” (Nichita Stănescu)

  

            Nu m-aş gândi să-mi părăsesc ţara pentru a găsi aşazisul trai mai bun în altă parte şi să mă mut acolo, deoarece omul are acel instinct al apartenenţei şi mereu va dori să se întoarcă acolo unde îi sunt rădăcinile, în locurile natale alături de cei care au însemnat mult în viaţa sa, fiind un străin în locuri străine. Ţara noastră are destul potenţial pentru a-şi forma un renume, nu suntem săraci nici din punct de vedere al naturii, al reliefului, nici din punct de vedere turistic, sau istoric, sau spiritual, sau al omeniei şi indiferent de contradicţiile altora, eu mărturisesc că am întâlnit suficienţi oameni din diferite părţi ale ţării şi am citit câteva cărţi ale unor persoane de valoare din contemporan, care să îmi întărească afirmaţia. Din istorie reiese că poporul român a fost mereu unul viteaz, care a luptat întotdeauna pentru libertate şi bunăstare, în suflete arzând mereu credinţa nepieritoare. De ce să privesc la situaţii negative, când ştiu că există persoane care încearcă să-şi păstreze frumuseţea sufletului, care cred în români şi în România, persoane care duc numele ţării noastre câştigător mai departe în compeţitii internaţionale, de ce să privesc la negativism? Negativismul poate produce eronări ale informaţiilor, aşa că înainte de a emite o opinie ar trebui să căutăm adânc adevărul, fără a scormoni disperat după un răspuns ce să ne satisfacă, ci să privim din mai multe perspective problema şi să găsim adevăratul răspuns la întrebările noastre.

            Nu vreau să spun că ţara este ,,pe marginea prăpastiei” sau ceva de genul, pentru că nu este aşa, ci doresc să amintesc că putem trăi frumos în continuare şi să ne respectăm patria, valorile naţionale moştenite şi păstrate chiar cu viaţa eroilor noştri de-alungul istoriei, că avem motive de a fi mândri să purtăm naţionalitatea de român!

Bijuterii handmade 2

        Postez aici alte câteva bijuterii handmade pe care le-am făcut de curând. Sper să vă placă şi vă îndemn să încercaţi şi voi să vă creaţi propriile bijuterii potrivite personalităţii dumneavoastre! ;-)

      

Prietenia

"Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri." (Aristotel) este citatul meu preferat când mă gândesc la ce înseamnă această legătură specială dintre oameni, prietenia. Ar putea fi şi o definiţie a iubirii, nu-i aşa? De fapt şi această mare taină are la bază o prietenie bine înrădăcinată.

            Am ales să scriu despre prietenie, deoarece de curând am înţeles cât e de nepreţuită şi ce înseamnă a fi un prieten adevărat. Dar să începem încetinel, aşadar câţi dintre noi nu regretăm faptul că am pus capăt unei prietenii în adolescenţă sau copilărie din lipsă de maturitate, sau poate egoism sau o greşeală despre care am susţinut că ar fi mult mai importantă decât sufletul celui care a greşit şi decât devotamentul şi prietenia sa (da, şi prietenii pot greşi)? Şi eu mă număr printre cei care au finalizat o frumoasă prietenie de mai mulţi ani în urmă cu mult timp, din păcate, şi voi regreta mereu, tocmai pentru că nu am luptat pentru a-mi înţelege prietena şi deciziile luate de aceasta care simţeam că nu mi se mai potriveau, poate din egoism şi lipsă de maturitate la acea vreme, dar mă bucur mult când văd ce persoană minunată a devenit. Dar cât de frumos era când copii fiind, ne alegeam prieteni fără pretenţii, fără interese, ci doar în urma unui zâmbet şi începeam prin joc a ne cunoaşte! Prin urmare prietenia din ce se naşte? Ce presupune? Completare, cred că da. Cu un prieten ne asemănăm, dar ne şi completăm, dorim să ne înţelegem reciproc, să râdem, să avem un sprijin de vârstă apropiată sau un sfat de la cineva cu experienţă şi totuşi şi în prietenie iubirea e la bază, precum viceversa.

            Aşadar, de-alungul timpului am înţeles faptul că prietenia înseamnă devotament, corectitudine, încredere, ajutor, lipsă de egoism, sprijin, sfaturi, iertare, iubire, căci există mai multe feluri de a iubi oamenii, iar un prieten adevărat nu judecă ci ajută şi sfătuieşte, nu râde ci este un sprijin în momentele de cumpănă, nu se mândreşte ci vrea să scoată ce e mai frumos din celălalt, nu invidiază sau urăşte ci felicită şi încearcă să dea tot ce e mai bun din el. Un prieten acceptă defectele celuilalt, nu se supără, ci încearcă să-l facă să devină un om mai bun dacă o ia pe căi greşite, nu aşteaptă recompense, ci ajută sincer ştiind că Cineva îl va ajuta în momentele potrivite în viaţă, fără a fi folosit de ceilalţi, dar asta pricepem cam greu, deoarece în ziua de azi prea rară este bunătatea fără răsplata pe măsură şi prea rar întâlnim sinceritate. Prietenii se ajută între ei indiferent de oră, de situaţie, dar fiind oameni şi ei greşesc şi tocmai de aceea Cineva e mai presus de toate şi ne este model în răbdare, iertare şi iubire.

            Sper că prin ce am scris aici am putut ajuta şi pe alţii, am putut dovedi cât de gingaşă şi puternică poate fi o prietenie, am putut face înţeles lucrul că dacă dorim să fim buni nu e nevoie ca altcineva să ne arate că se poate, ci să fim noi înşine învăţătură pentru alţii. Nu ar fi frumos să alegem să fim diferiţi în sensul bun, să trăim frumos fără să privim la învechita zicală de ,,fi luaţi de proşti”, să ne pese de suflet în loc de vorbe în vânt? Oricum, Cine contează cu adevărat va fi mereu acolo, iar oamenii care sunt importanţi în viaţa noastră ne vor fi alături!

            Prietenia adevărată nu are sfârşit, nu cunoaşte plictiseală şi pentru ea se luptă pentru a deveni şi mai puternică!

            Mulţumesc tuturor prietenilor mei adevăraţi şi familiei mele pentru înţelegerea, iubirea, iertarea, ajutorul, bunătatea faţă de mine! Şi cred că aţi auzit frecvent vorbele: ,,Familia îţi este dată de Dumnezeu, iar prietenii ţi alegi singur”, adevărat, aşadar să fim atenţi la oamenii pe care îi alegem să parcurgă acelaşi drum cu noi şi să ascultăm poveţele membrilor familiei care ne vor ajuta cu siguranţă în a distinge binele de rău. 

Galeria mea de artă

          Pentru cei care îndrăgesc arta, postez aici câteva dintre creaţiile mele de amator. Nu doresc să mă laud şi cunosc faptul că nu sunt foarte reuşite, ci pur şi simplu consider că acestea pot deveni sugestii sau idei pentru cei care doresc să-şi ocupe timpul făcând lucruri frumoase, să-şi petreacă câteva clipe în singurătate analizându-şi propriile gânduri şi să se detaşeze de rutina vieţii monotone. La rândul meu lucrările altora mi-au deschis orizontul imaginaţiei prin modul subiectiv de a crea şi astfel au rezultat următoarele:

   

 

    

   

Monologul lui Dumnezeu

"M-am uitat la tine când te-ai trezit de dimineaţă...

Aşteptam să-mi spui două trei cuvinte, mulţumindu-mi pentru cele ce ţi s-au întâmplat, cerându-mi părerea pentru cele ce urma să le faci astăzi. Am observat că erai mult prea preocupat ca să-ţi cauţi haine potrivite pentru a merge la serviciu. Speram să găseşti câteva clipe ca să-mi spui: Bună dimineaţa! Dar erai mult prea ocupat.

Pentru a vedea că-ţi sunt alături, am surprins pentru tine cerul cu culori şi cânt de păsărele. Păcat că nu ai observat nici atunci prezenţa Mea.

Te-am privit plecând grăbit spre serviciu şi iar am aşteptat. Presupun că fiind atât de ocupat, nu ai avut timp nici atunci să-mi spui două vorbe.

Când te întorceai de la muncă, ţi-am văzut oboseala şi ţi-am trimis o ploaie măruntă care să-ţi alunge stresul acumulat.

Am crezut că făcându-ţi această placere îţi vei aduce aminte de Mine. În schimb, supărat, M-ai înjurat.

Doream atât de mult să-mi vorbeşti. Oricum ziua era, încă, lungă!

Ai pornit televizorul şi în timp ce urmăreai programul preferat, Eu am aşteptat.

Ai cinat apoi cu ai tăi şi tot nu ţi-ai adus aminte de Mine.

Văzându-te atât de obosit, am înţeles tăcerea ta şi am stins splendoarea cerului ca să te poţi odihni, dar nu te-am lăsat în beznă.

Am lăsat veghetori pentru tine o mulţime de stele. Era aşa de frumos, păcat că n-ai observat...

Dar nu contează! Poate chiar nu ţi-ai dat seama că Eu sunt aici pentru tine.

Am mai multă răbdare decât poţi să-ţi imaginezi tu vreodată...

Vreau să ţi-o arăt, pentru ca şi tu, la rândul tău, să o arăţi celor din jurul tău.

Te iubesc atât de mult încât te voi răbda. Acum eşti pe punctul de a te trezi din nou.

Nu-Mi rămâne decât să te iubesc şi să sper că măcar azi, îmi vei acorda puţin timp din timpul dăruit ţie.

Îţi doresc o zi bună şi minunată ca sufletul tău luminos ! 

Al tău Tată, Dumnezeu."

(preluat de pe Facebook)

            Şi uite aşa timpul trece repede, iar omul modern dornic de success şi afirmare, uită de cea mai nepreţuită comoară: sufletul său. În graba vieţii uităm să mulţumim pentru faptul că ne-am trezit de dimineaţă şi avem încă o şansă de a ne bucura de viaţă, pe când alţii se luptă seara şi se frământă ce vor face pentru a mai supravieţui încă o zi, uităm să fim recunoscători pentru sănătate şi ne consumăm aiurea cu ură, invidie, mânie sau alte lucruri prea puţin folositoare dacă stăm să ne gândim bine, pe când cei bolnavi se roagă pentru cei care încearcă să le uşureze suferinţa, pentru cei care îşi iau din timpul lor şi încearcă să le aducă un zâmbet. Această înstrăinare de sacru ne însingurează, ne face să pierdem adevărata fericire determinată de omenie, de dragoste de semeni, de micile gesturi şi atenţii faţă de semenii noştri care ne oferă adevărata linişte şi împlinire; ne pierdem sinele şi începem să rătăcim într-o rutină obositoare a vieţii. Nu banii, nu timpul irosit departe de familie, nu ierarhia socială ne calculează adevărata valoare umană, ci clipele în care am câştigat lupta cu egoismul şi am privit asupra celor din jur, încercând să creăm momente frumoase, devenind sprijin pentru ceilalţi. Şi să nu uităm, Cineva e mereu acolo unde trebuie, ne poartă de grijă, aşteptând să facem un mic pas pe calea corectă a vieţii, iar El va face mai mult în viaţa noastră.

            Să ne gândim mai bine la ceea ce facem cu propria viaţa, să nu uităm ca e unică, noi înşine suntem unici şi speciali, astfel să avem respect de sine şi să încercăm să trăim cât mai frumos.

            O seară plăcută!

Bijuterii handmade

        Cu câteva săptămâni în urmă am găsit pe internet câteva idei de bijuterii handmade care mi-au plăcut foarte mult şi m-am hotărât să încerc şi eu, având nevoie de mărgele de diferite culori şi mărimi, panglici şi aţă. Mai jos puteţi vedea rezultatele muncii mele şi vă mărturisesc că deşi este nevoie de răbdare şi perseverenţă, confecţionarea propriilor bijuterii este un mod plăcut de relaxare. Pe lângă obiectele de bază pentru realizarea bijuteriilor, este foarte importantă răbdarea, imaginaţia şi astfel puteţi să vă realizaţi propriile bijuterii într-o viziune proprie, care să vă reprezinte personalitatea. Fiind vară, iar brăţările colorate sunt accesoriile preferate, este o ocazie prielnică să încercaţi acest hobby.

Bijuterii handmade

    

     

Coroniţă pentru păr

    

         Dacă aveţi timp liber şi doriţi să încercaţi confecţionarea de bijuterii, am să postez câteva link-uri pe care le puteţi accesa si care să vă inspire. 

https://www.youtube.com/watch?v=Uc6CjXKgCL4

https://www.youtube.com/watch?v=ShptSR2NhlQ

https://www.youtube.com/watch?v=GxPvFmRQFXc

https://www.youtube.com/watch?v=EOItlSttWdM

https://www.youtube.com/watch?v=Xv_xUkWY7xw

https://www.youtube.com/watch?v=NcER9XDBdZk

https://www.youtube.com/watch?v=q8Xpl9b83ls

https://www.youtube.com/watch?v=ktSAjIHX43o

https://www.youtube.com/watch?v=UYgM6C7CXyY

https://www.youtube.com/watch?v=WnaxGPVf2yQ

https://www.youtube.com/watch?v=WnaxGPVf2yQ

https://www.youtube.com/watch?v=0dTqeXwG4uU

https://www.youtube.com/watch?v=kU6OetgppdA

Bun venit pe blog!

            Bun venit pe blogul Viaţa înseamnă artă, un loc unde doresc să postez creaţii artistice, citate, idei, gânduri, imagini din natură, în câteva cuvinte: lucruri ce definesc arta. De asemenea consider că tot ceea ce ne înconjoară este artă însuşi prin frumuseţea cu care au fost create, iar noi suntem datori să trăim cât mai frumos, păstrând intacte aceste daruri oferite de natură şi bucurându-ne de ele. După cum bine ştim din concepţiile filozofice ale scriitorului Lucian Blaga, omul este o fiinţă creatoare de cultură, astfel că arta este o reprezentare a sufletului, este ceea ce creatorul vede în mod subiectiv şi doreşte să le arate şi celorlalţi această frumuseţe a lucrurilor, păstrând şi amplificându-le misterul.

,,Să exiști este normal, să trăiești este o artă.” (Sri Sri Ravi Shankar)