România, român

            Am specificat într-o altă postare, faptul că doresc să exemplific mai multe forme de artă, dar în acest articol aş dori să vorbesc despre arta ce mă înconjoară, şi anume natura şi valorile naţionale din ţara mea. Prin frumuseţea şi perfecţiunea dintre faună şi floră, prin perfecta adaptare a omului în mijlocul minunăţiilor naturale, consider că natura este o artă a creaţiunii realizată de divinitate şi rezultată din iubirea şi grija lui Dumnezeu pentru copiii Săi, natura constituie la rândul ei inspiraţia în crearea valorilor estetice ale altor opere realizate de oameni cu suflet frumos şi sincer, lipsiţi de egoism. Pot spune că şi o parte din mediul înconjurător creat de om poate fi considerat o formă de artă, cum este şi arhitectura clădirilor ce ne taie respiraţia, ce ne uimesc prin împunătoarea construcţie în ciuda anilor, secolelor în care au luat naştere.

            Revin la a vorbi despre frumuseţea din ţara mea, România. Mă simt mândru să mă numesc român şi ştiţi de ce? Datorită acestei frumoase patrii, numită şi Grădina Maicii Domnului, care posedă locuri unice în Europa şi în lume, locuri ce atestă evenimente, fapte eroice şi monumente istorice, locuri cu minunăţii naturale de nedescris ce încarcă oamenii cu energii pozitive, peisaje care imprimă unicitatea spaţiului românesc, locuri pline de spiritualitate, locuri în care tradiţia e sfântă şi respectată, eroi naţionali şi persoane care de-alungul istoriei şi-au imprimat numele în dezvoltarea acestei ţări, în întregirea ei, în păstrarea adevăratelor comori morale şi spirituale, şi nu în ultimul rând oamenii frumoşi care încă pot fi întâlniţi în ciuda ,,populării” cu modele negative.

            Am ales filmuleţul de mai jos pentru a exemplifica mai uşor laudele pentru ţara mea, aşadar puteţi urmări imagini cu câteva dintre bogăţiile naţionale de care ar trebui să fim conştienţi cu toţii.

            Am selecţionat citate a câtorva mari scriitori şi gânditori ai acestei ţări:

„Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.” (Mihai Eminescu)

„Ca să fii respectat, începe prin a te respecta.” (Tudor Arghezi)

„Dacă ştii ce vrei, e imposibil să nu găseşti ceea ce cauţi.” (Mihail Drumeș)

„Cea mai preţioasă călătorie este aceea către sufletul nostru, călătorie pe care o facem în singurătate.”(Mircea Eliade)

„Viața e mai tare decât mizeriile ei.”(George Bacovia)

„Opiniile sunt libere, dar nu și obligatorii.” (Ion Luca Caragiale)

„Iubirea nu e târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc! ” (Liviu Rebreanu)

„Nu este în lumea aceasta totul deșertăciune, rămâne ceva statornic, rămân faptele mari, care sunt nepieritoare.” (Mihail Kogălniceanu)  

„Arta este un rod al sufletului, dar sufletul este mai mult decât o artă.” (George Călinescu)

„O iubire care nu e eternă nu e nimic. Iubirea este totul sau nu este nimic.”(Camil Petrescu)

„Toate hotărârile importante trebuie să le iei singur, fără influenţa altora.”(Titu Maiorescu)

„Să nu facem răul, dar nici binele cu sila.” (Nicolae Steinhardt)

„Învață să ai mereu un zâmbet ascuns în inimă.” (Arsenie Papacioc)

,,Casele memoriale sunt templele unui popor.” (Ana Blandiana)

,,Fii atent cum vorbeşti, cuvintele atrag faptele.” (Nichita Stănescu)

  

            Nu m-aş gândi să-mi părăsesc ţara pentru a găsi aşazisul trai mai bun în altă parte şi să mă mut acolo, deoarece omul are acel instinct al apartenenţei şi mereu va dori să se întoarcă acolo unde îi sunt rădăcinile, în locurile natale alături de cei care au însemnat mult în viaţa sa, fiind un străin în locuri străine. Ţara noastră are destul potenţial pentru a-şi forma un renume, nu suntem săraci nici din punct de vedere al naturii, al reliefului, nici din punct de vedere turistic, sau istoric, sau spiritual, sau al omeniei şi indiferent de contradicţiile altora, eu mărturisesc că am întâlnit suficienţi oameni din diferite părţi ale ţării şi am citit câteva cărţi ale unor persoane de valoare din contemporan, care să îmi întărească afirmaţia. Din istorie reiese că poporul român a fost mereu unul viteaz, care a luptat întotdeauna pentru libertate şi bunăstare, în suflete arzând mereu credinţa nepieritoare. De ce să privesc la situaţii negative, când ştiu că există persoane care încearcă să-şi păstreze frumuseţea sufletului, care cred în români şi în România, persoane care duc numele ţării noastre câştigător mai departe în compeţitii internaţionale, de ce să privesc la negativism? Negativismul poate produce eronări ale informaţiilor, aşa că înainte de a emite o opinie ar trebui să căutăm adânc adevărul, fără a scormoni disperat după un răspuns ce să ne satisfacă, ci să privim din mai multe perspective problema şi să găsim adevăratul răspuns la întrebările noastre.

            Nu vreau să spun că ţara este ,,pe marginea prăpastiei” sau ceva de genul, pentru că nu este aşa, ci doresc să amintesc că putem trăi frumos în continuare şi să ne respectăm patria, valorile naţionale moştenite şi păstrate chiar cu viaţa eroilor noştri de-alungul istoriei, că avem motive de a fi mândri să purtăm naţionalitatea de român!