...suntem capabili să ne construim propriul basm al propriei vieţi. Nu te opri niciodată din visare şi nu te vei opri niciodată din a face lucruri extraordinare!

Cine mai crede în basme? Poate ar trebui să întreb un copil care ştie că eroii vor salva mereu situaţia, care crede în forţele binelui, fetiţe ce se îndrăgostesc de aşa numiţii feţi-frumoşi carismatici şi fascinate de părul lung şi frumuseţea prinţeselor gingaşe, băieţei ce doresc curajul prinţilor în lupta pentru dreptate... poate ei mi-ar putea răspunde la întrebare.

Citatul “Realitatea este ruina unui basm” nu mi se pare prea convingător: da, noi oamenii putem distruge frumuseţea privind la partea întunecată a oricui şi a orice, privind doar la invidie, insuccesul celorlalţi, mândrie, avere, la greutăţile vieţii etc. , dar suntem capabili să ne construim propriul basm al propriei vieţi. Viaţa cu bune şi rele este viaţă, o singură viaţă şi ar trebui să ne şi bucurăm de ea.

Ce învinge mereu în basme? Dar şi în realitate ? Trebuie doar să credem în iubire, iubirea de viaţă, iubirea pentru persoanele dragi din viaţa noastră ne dă putere, încurajare, zâmbete cu care putem înfrunta greutăţile şi situaţiile neplăcute. Viaţa nu e o competiţie cu ceilalţi, ci e minunată şi surprinzătoare dacă ne interează propriul suflet, fericirea şi echilibrul cu raţiunea şi conştiinţa proprie, dacă nu ne reprimăm sentimentele, dacă încercăm zilnic ca prin propria existenţă să-i facem şi pe ceilalţi să se bucure alături de noi. Iubirea persoanei care ne completează, în ciuda defectelor care ne pot enerva uneori, a greşelilor pe care amândoi le fac într-o relaţie, a geloziei, a lipsei de atenţie uneori, dar iubirea este mereu acolo sau ar trebui să fie dacă este iubire adevărată.

Asemeni basmului, în realitate cine opreşte o fetiţă care îşi doreşte de mică să devină o prinţesă, să fie şi una atunci când va creşte mare, să aibă un caracter frumos, eleganţă, bun simţ, ochi pătrunzători şi nu doar pentru suprafaţă? Să se facă respectată, să fie admirată pentru ceea ce este şi nu pentru ceea ce afişează? Cine nu le dă şansa băieţilor să devină carismatici, puternici folosindu-şi inteligenţa şi puterea fizică pentru scopuri nobile ajutând la nevoie, devenind eroi sau “gentlemani”? Să respecte pe o “lady” din faţa lor şi să ştie cum să se comporte adecvat? Toate acestea depind de cum ne creştem copiii, de valorile pe care le capată de mici copii şi care îi vor ajuta în alegerea şi construirea propriului caracter mai târziu, în alegerea principiilor, anturajului etc.

De ce preferăm negarea existenţei frumosului, dacă există şi poate exista printre noi?

“Dacă îti porţi cu tine copilăria nu devii niciodată bătrân” (Tom Stoppar) şi nu devii nici prea obosit de ceea ce poţi vedea sau auzi în jur care să te întristeze, pentru că tu porţi mereu în bagaj cu tine un zâmbet şi o speranţă salvatoare! Nu te opri niciodată din visare şi nu te vei opri niciodată din a face lucruri extraordinare!

“Viaţa însăşi este cea mai bună poveste.” (Hans Christian Andersen)