Doar să ţinem ochii larg deschişi...

Aţi păţit vreodată să fiţi prea obosiţi, orele de somn să nu fi fost îndeajunse, o zi în care să fiţi tot pe drumuri schimbând mijloacele de transport, să nu mai aveţi răbdare, să doriţi să ajungeţi cât mai repede acasă şi să vă odiniţi la căldură? De curând am avut şi eu o astfel de zi, cu siguranţă nu singura de până acum, dar ceva a fost diferit, ceva m-a determinat să o privesc într-un mod diferit. Pentru cei curioşi, aş vrea să povestesc aici pe scurt pentru a-mi clarifica afirmaţia.

Eram obosită şi sătulă să văd chipuri posomorâte, jignitoare, care judecă pe alţii fără a-i cunoaşte şi să le arunce o privire dezaprobatoare şi de superioritate. Cu siguranţă şi eu am obiceiuri de acestea în unele momente fără să realizez şi nu mă cred mai importantă sau în măsură să îi judec. Dar vreau să spun că toate acestea mă făceau mai deprimată, mai nervoasă, mai nerăbdătoare şi vroiam doar să ajung acasă şi să mă odihnesc. Şi mergând, dintr-o dată am văzut pe stradă doi adulţi, probabil prieteni, care împărţeau nişte sendvişuri cât aşteptau tramvaiul, mai încolo o doamnă singură care avea un zâmbet larg şi care transmitea fericire doar uitându-mă la ea... Poate părea banal la prima privire, dar aceste persoane m-au făcut să mă gândesc pentru câteva secunde că de ce sunt eu posomorâtă, de ce sunt nervoasă când alţii pot zâmbi? Nu am muncit eu mai mult decât ei, nu mi-e mie mai frig decât lor...

Am realizat că totul depinde de atitudea mea faţă de tot ce mă înconjoară, faţă de situaţiile în care sunt pusă. Noi alegem dacă să trecem zâmbind chiar şi printr-un eşec sau să fim "plouaţi" chiar dacă e o zi însorită şi fără ploaie. În orice moment viaţa ni se poate schimba, modul de a percepe lumea ni se poate schimba, noi înşine putem învăţa oricând de la ceilalţi câte o lecţie. Doar să ţinem ochii larg deschişi...

Nu degeaba se spune să nu încetăm să zâmbim, căci nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul nostru. Sau, am mai citit undeva, dacă ai o zi grea, nu uita: altcineva poate trăi şi mai greu, în lipsuri, fără casă, copii bolnavi, părinţi neputincioşi ş.a.m.d. Să preţuim fiecare zi din viaţa noastră, fiecare moment, să nu avem regrete şi să luăm deciziile cu mintea şi sufletul şi nicidecum separat.

(Click pe imagine)