Prietenia

"Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri." (Aristotel) este citatul meu preferat când mă gândesc la ce înseamnă această legătură specială dintre oameni, prietenia. Ar putea fi şi o definiţie a iubirii, nu-i aşa? De fapt şi această mare taină are la bază o prietenie bine înrădăcinată.

            Am ales să scriu despre prietenie, deoarece de curând am înţeles cât e de nepreţuită şi ce înseamnă a fi un prieten adevărat. Dar să începem încetinel, aşadar câţi dintre noi nu regretăm faptul că am pus capăt unei prietenii în adolescenţă sau copilărie din lipsă de maturitate, sau poate egoism sau o greşeală despre care am susţinut că ar fi mult mai importantă decât sufletul celui care a greşit şi decât devotamentul şi prietenia sa (da, şi prietenii pot greşi)? Şi eu mă număr printre cei care au finalizat o frumoasă prietenie de mai mulţi ani în urmă cu mult timp, din păcate, şi voi regreta mereu, tocmai pentru că nu am luptat pentru a-mi înţelege prietena şi deciziile luate de aceasta care simţeam că nu mi se mai potriveau, poate din egoism şi lipsă de maturitate la acea vreme, dar mă bucur mult când văd ce persoană minunată a devenit. Dar cât de frumos era când copii fiind, ne alegeam prieteni fără pretenţii, fără interese, ci doar în urma unui zâmbet şi începeam prin joc a ne cunoaşte! Prin urmare prietenia din ce se naşte? Ce presupune? Completare, cred că da. Cu un prieten ne asemănăm, dar ne şi completăm, dorim să ne înţelegem reciproc, să râdem, să avem un sprijin de vârstă apropiată sau un sfat de la cineva cu experienţă şi totuşi şi în prietenie iubirea e la bază, precum viceversa.

            Aşadar, de-alungul timpului am înţeles faptul că prietenia înseamnă devotament, corectitudine, încredere, ajutor, lipsă de egoism, sprijin, sfaturi, iertare, iubire, căci există mai multe feluri de a iubi oamenii, iar un prieten adevărat nu judecă ci ajută şi sfătuieşte, nu râde ci este un sprijin în momentele de cumpănă, nu se mândreşte ci vrea să scoată ce e mai frumos din celălalt, nu invidiază sau urăşte ci felicită şi încearcă să dea tot ce e mai bun din el. Un prieten acceptă defectele celuilalt, nu se supără, ci încearcă să-l facă să devină un om mai bun dacă o ia pe căi greşite, nu aşteaptă recompense, ci ajută sincer ştiind că Cineva îl va ajuta în momentele potrivite în viaţă, fără a fi folosit de ceilalţi, dar asta pricepem cam greu, deoarece în ziua de azi prea rară este bunătatea fără răsplata pe măsură şi prea rar întâlnim sinceritate. Prietenii se ajută între ei indiferent de oră, de situaţie, dar fiind oameni şi ei greşesc şi tocmai de aceea Cineva e mai presus de toate şi ne este model în răbdare, iertare şi iubire.

            Sper că prin ce am scris aici am putut ajuta şi pe alţii, am putut dovedi cât de gingaşă şi puternică poate fi o prietenie, am putut face înţeles lucrul că dacă dorim să fim buni nu e nevoie ca altcineva să ne arate că se poate, ci să fim noi înşine învăţătură pentru alţii. Nu ar fi frumos să alegem să fim diferiţi în sensul bun, să trăim frumos fără să privim la învechita zicală de ,,fi luaţi de proşti”, să ne pese de suflet în loc de vorbe în vânt? Oricum, Cine contează cu adevărat va fi mereu acolo, iar oamenii care sunt importanţi în viaţa noastră ne vor fi alături!

            Prietenia adevărată nu are sfârşit, nu cunoaşte plictiseală şi pentru ea se luptă pentru a deveni şi mai puternică!

            Mulţumesc tuturor prietenilor mei adevăraţi şi familiei mele pentru înţelegerea, iubirea, iertarea, ajutorul, bunătatea faţă de mine! Şi cred că aţi auzit frecvent vorbele: ,,Familia îţi este dată de Dumnezeu, iar prietenii ţi alegi singur”, adevărat, aşadar să fim atenţi la oamenii pe care îi alegem să parcurgă acelaşi drum cu noi şi să ascultăm poveţele membrilor familiei care ne vor ajuta cu siguranţă în a distinge binele de rău.